Acest proiect explorează relația dintre arhitectura contemporană și un concept de peisaj restrâns, specific locului. Strategia de plantare se bazează pe straturi spațiale clare, structură sezonieră și reziliență pe termen lung, susținând volumele arhitecturale fără a intra în competiție cu acestea.

Arbuști cu întreținere redusă, ierburi ornamentale și copaci poziționați cu grijă definesc tranzițiile dintre forma construită și peisaj, în timp ce suprafețele minerale și schimbările subtile de nivel întăresc claritatea și ordinea. Rezultatul este un spațiu exterior calm și coerent, care evoluează natural de-a lungul anotimpurilor și ancorează arhitectura în cadrul său alpin.