Peisajul ca structură, nu ca decor.
O colecție de studii conceptuale care investighează modul în care clădirile pot apărea din teren, vegetație și climă, în loc să se așeze deasupra acestora.

Acest proiect explorează relația dintre arhitectura rezidențială contemporană și peisajul înconjurător, concentrându-se mai degrabă pe integrarea armonioasă decât pe contrastul vizual.

Conceptul peisagistic este structurat în jurul speciilor lemnoase autohtone, tranzițiilor naturale ale solului și intervențiilor minime asupra elementelor dure ale peisajului. Zonele de plantare respectă topografia existentă a sitului, favorizând infiltrarea apei, schimbările sezoniere și stabilitatea ecologică pe termen lung.

Principii cheie privind peisajul:

• Integrarea ierburilor native, arbuștilor și speciilor de la marginea pădurii

• Tranziții line între forma construită și terenul natural

• Elemente din piatră și beton utilizate ca extensii ale terenului, nu ca delimitări

• Plantare cu întreținere redusă, adaptată condițiilor climatice locale

Proiectul reflectă o abordare mai amplă a arhitecturii peisagistice în 2025: proiectarea de spații care îmbătrânesc în mod natural, răspund la stresul climatic și consolidează identitatea locului, în loc să o suprascrie.